pe atunci nu se întîmpla niciodată
să mă trezesc transpirat
toţi îmi spuneau că am bronşită
că plămînii-s de vină eu ştiam cel mai bine
că e vorba de inundaţii undeva peste noapte
în creier sau în coaste se rupea un dig
nu se întîmpla nici să mă trezesc gol ca o benzinărie din texas unde stai două zile
pînă vine cineva să-şi facă plinul
aveam patul meu pe atunci nu ca acum cînd am legată de spate
o targă
mă aşez ca un paralatic la porţile templului sau în lăptăria lui enache
prin fumul gros văd cristoşii cum alungă bancherii
m-aş agăţa de hainele unuia la ce folos golul acesta
tot nu dispare
nu se întîmpla nicodată să plîng şi plînsul să-mi găurească pielea
ca pickamerele de pe olteniţei
ori din ochi să ţîşnească o ploaie acidă
aveam grijă de oameni mă închipuiam voluntar într-o tabără de refugiaţi
nu ca acum cînd mergi prin mine cu frică
să nu te lovească vreun glonte rătăcit ca pe străzile din beirut
totul începe cu un gest mărunt
marile avalanşe le provoacă schiorii
prima dată cînd am văzut un telefon mobil
eram într-a unşpea i-am invidiat pe toţi două zile
m-am închis în casă visam că le fac găuri în ţeastă
şi sorb cu paiul puterea lor
totul începe cu un gest mărunt
paralizia şi liniştea
prăbuşirea şi sunetul
o mie de pisici umblă prin mine buimace
mă întreb cu ce te-ai îmbrăcat azi
dacă vei termina şcoala
sau ce gust are laptele tău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu