bacardi breezer

cît de lumină îmi poate fi uneori

dimineața cînd nu ești lîngă mine dar nu vreau să ies din casă

de teamă să nu te trezesc dormi cu gura întredeschisă ca o fereastră

poruncesc lucrurilor cerului pămîntul să meargă pe vîrfuri

șșșt dragostea mea doarme

pun cafeaua pe foc fac lumea în cinci zile doar ca să-i arăt celui de sus

că se poate

mă uit la tine și toate sînt bune

îți încredințez ție nopțile mele din gara de nord

cînd rătăceam prin toalete infecte

visam că sînt enola gay și că port în mine o dragoste uriașă

atomică

primeam la schimb mesaje obscene scrise pe gresia pișoarelor

oferim distracție domnilor generoși

eu nu sînt domn generos dar am un nume generos

mă urmează fidel ca un pinguin ce-și îngrijește consoarta

tocmai din cauza asta nu pot să mor

pentru că în lipsa mea numele meu

s-ar stinge de atîta durere

îți încredințez ție nopțile mele dîn sinaia

cu bacardi breezer și prezervative negre

cu lumînări pentru și pentru morți

cu păstrăvi și lăutar cîntîndu-mi zaraza

cu o verighetă uitată pe noptieră

cu drumuri care duc invariabil la gară

cu bilete de tren și un controlor care celebrează o liturghie

cei care cunosc motive pentru ca acești doi oameni să nu se despartă

să vorbească acum

ori să tacă pe veci

îți mai dau nopțile mele din londra

cu marihuana crescută în debara și elicoptere care scanează orașul

durerea mea că nu aveam cu cine să-mpart să mă-mpart

garda regală și radio blues

îmi doream să mă fi născut negru și să cînt

într-o bombă din harlem

visam o femeie în care să mă întorc

așa cum un somon se-ntoarce în apele unde s-a născut

după marea migrație

ia-mi toate nopțile pentru că nu vreau să mi te mai pierd dormind

fă din ele o cămașă pe care s-o destrami pe ascuns

cînd vin pețitorii

eu am plecat să închid toate furtunile

într-un burduf