tu nu crezi?
eu cred că a face din mînă unui om
e ca și cum ai invăța să înoți doar pentru a nu te îneca
în fiecare dimineață pe lîngă mine trece un preot cu dubița lui roșie
îmi face din mînă îi răspund
după el trece o betonieră
mă sperie drăciile astea
de fapt mă sperie tot ce e mare
eu mă sperii pe mine că m-am făcut mare
un instructor auto îmi face și el dîn mînă
înotăm toți
într-un soare lichid
îmi spuneai că depărtarea asta ne mestecă aerul
te întrebai dacă tragi aer în piept nu ar trebui să-ți fiu mai aproape
eu îți spuneam că nu plac departarea
doar ceea ce dincolo de ea
e una din zilele acelea cînd mă întreb
de ce după o noapte împărțită la doi
dimineața pielea miroase a celălalt
și da
ai dreptate
de ce nu a fost nici un caron prin preajmă
cînd copiii mei înecați aveau nevoie de-un zîmbet
să vîslească dincolo
și da
toata viața noastră e o bărcuță de hîrtie
cu care petrecem pe alții dincolo
pentru că din asta ne vine iertarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu