joi, februarie 04, 2010

basta

mă trezesc tot mai des şi-mi spun
basta copile nu se mai poate
m-am săturat de contabilizat degeraţi
dimineaţa îmi creşte din ţeastă ca o salcie
mîinile acoperă doar spaţii goale
pieptul e doar un cuib putrezit care a prins
şi anotimpuri mai bine

dimineaţa îmi creşte din ţeastă ca un feribot pe ruta dover-calais
pe stradă doi copii gemeni mă salută în drum spre şcoală
un bătrîn se închină în faţa spitalului de psihiatrie
mă trezesc tot mai des şi-mi spun basta nu se mai poate
îmi doresc un briceag eleveţian cu prăsele roşii
să scrijelesc pe birou ceva memorabil
cum ar fi fericiţi cei tăcuţi
căci astăzi voi înmulţi portocale

dar nu
singurul lucru constant
e comunicatul serviciului judeţean de ambulanţă
care mă aşteaptă zi de zi ca o femeie docilă
de ieri pînă azi echipajele au parcurs opt mii de kilometri
au transportat la centrele de primire urgenţe şapte persoane
cu hipotermie
ataşat vă trimitem activitatea defalcată pe substaţii

singurul lucru constant e tonul de fax
pentru săptămîna aceasta ajofm vă pune la dispoziţie
32 de locuri de muncă
fi-mi-ar locul de muncă a dracului tot ce mă ţine în viaţă
e doar un vis cu o veveriţă ce mînca alune din palmă
pe o alee în st. james park

îmi doresc un trup de femeie să mă pierd în el
ca pe o străduţă din chamonix
să-mi lipesc nasul de sînii ei
şi să-mi închipui că e vitrina unui magazin
cu băuturi fine
să stau în ea la poveşti ca într-o cafenea
cu vin fiert şi mere

mă trezesc tot mai des şi-mi spun
basta nu se mai poate
îmi voi da demisia şi din trupul unei femei
voi face propriul meu tabloid
voi scrie statistici despre dinţii de lapte ai fiului nostru
şi voi plăti gras orice fotoreporter care surprinde soarele uşor ameţit
tolănit în părul ei dimineaţa

Niciun comentariu: