joi, februarie 18, 2010

faceţi dracului linişte. mă doare capul

o zi tîmpită ca umbrela mea fără mîner. m-am străduit să nu-mi rup gîtul pînă la redacţie. asta a fost prioritatea mea pentru ziua de azi. m-am trezit cu o singură chestie în cap(în afară de penele de pernă din păr): doamne dacă ai fi un pui de pasăre oare ai cădea din cuib?

am aflat despre mine că urăsc femeile care merg cîte două trei pe trotuar şi ocupă tot spaţiul. şi nici de-a naibii nu ţi-ar face loc să treci. chiar ieri a trebuit să mă lipesc de gardul episcopiei să fac loc ţaţelor să treacă. m-am enervat şi le-am zis: doamnelor faceţi vă rog o cerere la domnu primar să vă facă un trotuar special pentru voi. după primul moment de consternare una dintre ele grasă de parcă ar lucra la bucătăria spitalului a început să cînte ca o privighetoare: nesimţitule cum îţi permiţi? şi tot aşa. m-am enervat şi mai tare: doamnă nu mă faceţi să chem comunitarii. tiruri ca dumneavoastră au voie numai pe şoseaua de centură şi nu cred că aveţi autorizaţie de circulaţie prin centrul oraşului. a amuţit. deci singurul leac pentru nesimţire este nesimţirea.

pe lista lucrurilor de urît mai adaug taximetriştii care spală covoraşele de interior ale maşinii în mijlocul trotuarului. cu un astfel de specimen am dus tot ieri muncă de convingere: trotuarul nu este al nostru ci al urmaşilor urmaşilor noştri. a bulbucat ochii la mine ca un vînător de balene din free willy.

stop cadru. un bărbat şi o femeie pe holul redacţiei se chinuie să încropească un necrolog. bărbatul scrie femeia dictează: familia anunţă trecerea în nefiinţă.... femeia se opreşte: ce absurd mi se pare trecerea în nefiinţă. taie şi scrie: încetarea din viaţă.
de parcă o bormaşină a încetat să mai facă zgomot. yep. sînt cinic şi sînt mîndru de asta.
particip zilnic la întîlnirile cinicilor anonimi: salut sînt emil şi sînt cinic de vreo şapte ani. salut emil ne bucurăm de cunoştiinţă. starea zen o las în seama altora.

în fiecare miercuri e repetiţie la cor. am mai aflat despre mine că sînt omul paradoxurilor. duminica nu merg la biserică deşi maică-mea mi-ar prinde degetele în uşă de fiecare dată cînd lipsesc. dar merg în fiecare miercuri la cor. e unul din puţinele momente de armonie. aseară la zece minute după ce am ieşit de la repetiţie un alt corist îmi dă telefon. emilică dacă te interesează chiar acum am trecut cu maşina pe lîngă un accident mortal. un tip cu motoscuterul călcat într-o intersecţie. hooray for bubbies.

astăzi nici o parte anatomică nu mă ascultă. creierul meu a intrat într-o depresie puternică. stă încuiat în ţeasta lui şi nu vrea să iasă. am încercat să-l păcălesc. ba i-am zis că-l caută cineva pe mess ba i-am promis că o să-l fac un scriitor faimos. n-a ţinut nimic nimic nimic. partea mai proastă e că stomacul i-a luat exemplu şi a început să se poarte ca un ţînc după ce a fumat etnobotanice. probabil aşa se explică de ce vorbesc de unul singur.

stop cadru. centrul militar judeţean anunţă că se fac înscrieri în şcolile militare.
cei de la redacţie mi-au zis că nu mă simt bine azi. am împărţit tuturor bomboane bonibon. acum ascult creaţiunea lui haydn. doamne dacă ai fi bărbat te-ai băga la scandenberg cu oncescu?

Niciun comentariu: