sâmbătă, februarie 06, 2010

rest of my life

se presupune că o zi liberă pentru cel care munceşte e o binecuvîntare.
eu nu am nevoie de zile libere pentru că aşa nu am timp să recunosc. să mă recunosc.
să presupunem că e seară şi o femeie care cîndva a fost a ta te anunţă că va fi mămică.
felicitări. probabil aşa se spune. şi-a anunţat părinţii care au întrebat-o: aşa nemăritată?
şi ea e nedumerită. adică ce-a fost mai întîi: oul sau găina? căsnicia sau copilul?
încerci să-i explici că oul e familia şi găina e responsabilitatea. nu merge.
apoi primeşti veşti de la o altă femeie pe care ai îngropat-o cu toate onorurile inclusiv cu calul ei preţios. cel mai de preţ lucru pentru mine e s-o îngrop aşa cum făceam cînd eram mici. puneam fluturele mort în cutia de chibrituri şi-l îngropam la rădăcina unui copac. e cea mai înaltă distincţie în această republică în care mai nou se asculta rasta la greu.
cauţi un motiv pentru care să ieşi în acest oraş. pentru că vrei să te îmbeţi să vii în patru labe acasă să nu mai ştii de tine. în bar te laşi în braţele fumului de ţigară ca şi cum te-ai lăsa pe mîinile unei maseoze. Îţi închipui că eşti într-un boening 737 pe ruta bacău-luton ceri stewardesei un jack deşi costă trei euro. o întrebi dacă acceptă pounds mai ai cîteva monede lăsate de frate-tu după ce ţi-a luat ceva de mîncare în aeroport. fratele tău pentru care vei merge mîine la biserică şi pentru care te ve ruga. a leşinat la urgenţe cînd i-au făcut drenaj la chistul de pe faţă. fratele tău pentru care ai plînge dar nu. într-un gest pacifist nu vei vărsa o lacrimă. pentru că eşti bărbat şi asta trebuie să facă bărbaţii. pentru că aşa cum sînii nu mai dau lapte nici ochii nu mai au ce să plîngă. fluturele mort te întreabă cît ai băut. apoi totul se precipită. te îndrepţi spre podul de la intrarea în oraş. o fată de 17 ani s-a aruncat de pe pod. a văzut-o un boschetar care a anunţat comunitarii. au scoso-o din crusta de gheaţă cu greu. eşti obişnuit cu asta. morţii nu muşcă nu-ţi fac rău nu-ţi pun fiola să vadă cît ai băut nu te înjură cînd intri pe uşă. te uiţi la spatele ei dezgolit nu te excită. blugii ei îngheţaţi ca nişte pijamale proaspăt spălate care au prins ţurţuri.

şi te trezeşti aruncat într-o sîmbătă ca un prunc abandonat pe trepte în piaţa iancului. nu ştii dacă ai visat sau a fost aievea dar hainele miros a ţigară iar mîinile put a ţigară şi hoit. pe sîrmă sînt nişte pijamale îngheţate şi pe bibliotecă un fel de bileţel pe care trebuie să-l predai poliţiei deşi ai crezut că poţi face colecţie.

mă duc să iau bere pe datorie. sînt trecut la caiet. aş fi curios. dacă viaţa mea ar fi o banc-notă oare doamna lilica ar avea să-mi dea rest?

nu e nimeni aici.
scriucasănumăuitsănumăuiţi.

Niciun comentariu: