miercuri, februarie 03, 2010

cable car


cineva a intrat în mine azi noapte
îmi vindea ponturi despre cum să înţeleg engleza britanică
să nu mă mai uit ca tîmpitu'
la bărbatul din london victoria
care mă ruga să-l ajut să coboare landoul pe scări
mă învăţa să pronunţ corect hello mate
să cer bilete de de tren dus-întors
şi să raportez orice comportament suspect

cineva a intrat în mine azi noapte
simţeam cum se lipeşte de mine ca un copil de instructorul său
 la prima oră de schi
se juca de-a grădinăritul îmi îngropa braţele
credea sincer că a doua zi vor creşte copaci roditori de oameni
mă dojenea de fiecare dată cînd puneam întrebări absurde
ca de exemplu de ce nu ne dăm cu parapanta dimineaţa de pe mont blanc
emile telecabina costă 41 de euro şi noi nu avem bani decît de un ceai
P.G. nu-i aşa?  întrebam bineînţeles ceaiul care nu te lasă să uiţi

devine uneori enervat
să fiu locuit numai noaptea
ziua îmi găsesc trupul ca o telecabină chemată la bază
astăzi nu se poate urca e prea multă ceaţă
dumnezeu a făcut oamenii după chipul şi asemănarea şifonierelor
totul în mine e alandala
încurc mîna dreaptă cu piciorul stîng
geaca de primăvară cu pielea de toamnă

am început să-mi vorbesc tot mai des
ca un jurist pedant ce explică legislaţia privind declaraţia de avere:
tot ce am e tot ce-mi lipseşte

Niciun comentariu: