soft spoken with a broken jaw
6 februarie
Există zile în care mă trezesc fredonând melodii la întâmplare ca un fel de rewind al unor senzaţii pe care le-am aşezat frumos în suportul cu trăiri incomplete şi care vin peste mine fără un motiv aparent. Dimineaţă m-am suprins la cafea cântând inconştient liubi liubi noi doi e noaptea noastră şi m-am întrebat amuzat ce dracu caută melodia asta în capul meu. Apoi mi-am adus aminte.
Camera noastră şi frica mea de necunoscuţi. Bombănelile tale când barba mea îţi irita pielea. Dansul în faţa oglinzii, mai tot timpul goi sfârşind inevitabil în pat, ciocănitul femeii de serviciu în uşă, privirea ei consternată peste dezordinea din cameră. Apoi mirosul balsamului, clipocitul apei tremurul, părul tău ud sânii tăi împietriţi şi prosopul pe care nici acum nu ştiu cum să-l înfăşor în jurul mijlocului. Peste toate acel liubi liubi noi doi despre care spuneam că nu vom mai fi în stare să-l ascultăm când ne vom întoarce în lumile noastre.
Cred că există lucruri din care facem inconştienţi borne să nu uităm nişte momente.
Vreme de primăvară în dimineaţa asta. Pentru prima dată nu mai tremur. Miroase a pământ reavăn. Zăpada se topeşte apa se prelinge pe acoperiş acoperişul meu seamănă cu un copil care are urme de ciocolată la gură. Dacă n-aş fi în toate minţile probabil mi-aş înfige mâinile în piept, mi-aş desface sternul aş scoate carnea şi-aş lăsa numai senzaţii.
Am o poftă ciudată să-ţi ling inima şi-n felul ăsta să mă conving că nu te doare nimic. Cel puţin nu pe tine.
6 februarie
Obosit. Şi nimeni în care să dorm.
Am ieşit să cumpăr ţigări. Ultimii bani. Când am ieşit din magazine, o scenă ciudată. Du-te mă, acasă, că-ţi fut una de nu te vezi, urla un puştan la un tată ţeavă de beat. Tat-su a bolborosit ceva, puştiul a început să urle scos din minţi apoi a început să-i care pumni şi picioare.
Mda, acum s-a dus dracului şi inspiraţia mea.
6 februarie
Pot să dau lecţii oricui despre cum să faci din balcon o lume la fel de viabilă ca şi cea reală, cu tot cu împliniri şi temeri. Vara, sub acoperişul cârpit îşi fac cuib nişte viespi. De ele mă tem cel mai mult. Dacă las geamul deschis o vreme în balcon intră vrăbiile. Mi se face milă pentru că nu mai pot să iasă şi-atunci se izbesc cu furie de pereţi şi de sticlă. Vara trecută am găsit două vrăbii moarte în felul ăsta. Le aud cum se zbat cu pocnete ciudate ca nişte bătăi în uşă. De cele mai multe ori îmi imaginez că aşa trosneşte capul lu’ taică-miu izbit obsedant de pereţii secţiei de psihiatrie.
Prietenii mei au plecat la Vatra Dornei. Unii cu schiuri alţii cu camere de cauciuc. Probabil vor trăi cât pentru două zile. Eu am rămas blocat în aceeaşi zi, venele mele sunt o pârtie pe care senzaţiile se chinuie să rămână în picioare.
Nemulţumit. Câteodată aş vrea să scriu atât de puternic încât să simţi cuvintele mele ca nişte cuţite de silex care-ţi răzuie oasele. La ce bun să mai continui? Nu fac altceva decât să-mi prelungesc disperările.
Fucked up and useless. Daily rutine: o să vină maică-mea, o să urle că nu mi-am găsit de lucru, ascultător o s-o înjur în gând.
6 februarie
Dacă nu m-aş fi născut om probabil aş fi fost un husky. Nu ştiu, chiar şi omeneşte vorbind, ceva din mine aduce a husky. Fidel, oarecum inteligent, imprevizibil, predispus la efort. Dacă ştii tehnicile de supravieţuire atunci ştii că pe viscol cumplit când nu mai ai pe nimeni alături poţi să dormi lângă mine şi blana mea te salvează de la hipotermie. Cu mine timpul se numără în nopţile pe care le-am petrecut înhămat trăgând absenţe până la următorul oraş. Ca orice câine de rasă, într-o zi s-ar putea să nu mă mai găseşti pe preşul din faţa uşii.
Ieri m-a sunat Emilia. Aproape că uitasem de ea. Mi-a zis că are de recuperat nişte bani şi dacă nu cunosc nişte ţigani care să-i rezolve problema. Nici un cuvânt despre cum o mai duc. E fericită că a învăţat să fumeze. A, şi că acum a învăţat să se fută fără prejudecăţi.
Nicio zi nu începe aşa cum se termină. Astăzi întunericul a venit aşa de repede încât ai fi zis că e un bărbat cu probleme de ejaculare precoce.
De Sfântul Valentin o s-o invit pe profesoara de engleză în oraş. Ca să fiu şi eu în rând cu lumea. Nu că aş ţine neapărat. Nici acum nu ştiu cum o cheamă.
6 februarie
I need a drink.
Scandal azi noapte pe scara blocului. Boşorogul de deasupra mea s-a întors pe la două noaptea ţapăn de beat şi a format toate numerele de la interfon. Vecinii au ieşit pe scară, care în chiloţi care în pijamale şi l-au luat la bătaie. Cretinul a adormit lângă uşa apartamentului într-o baltă de sânge şi bale. Astăzi n-a ieşit deloc din casă.
Mi se termină ţigările.
Hm, de ce scriu tot felul de rahaturi? Orice om e un erou din naştere în şase miliarde de războaie. În restul timpului ne ocupăm cu lucruri mărunte. Şi asta ne face umani.
Trebuie să renunţ la cafea. Asta ca să fac norma zilnică de renunţări. Simt că inima aproape cedează. Lovesc pieptul cu pumnii ca şi cum aş biciui un cal aproape asfixiat la patru mii de metri în Anzi.
Urmează noaptea. O parfumerie în care pământul miroase înebunitor a coapse umede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu