dimineaţa înainte să mă trezesc pun trei ouă la fiert. trezirea se face într-un ritm familiar: gândul că nu mai vreau să dorm loveşte în ţeastă ca nişte ouă fierbând într-o cană de metal. deschid ochii. iau o cană de metal şi pun la fiert trei ouă.
în urmă patul cu o urmă adâncă un fel de bolnav cu lipsă de substanţă osoasă. cîteva lucruri care mă amuză. să mor pe neaşteptate să las moştenire rata mea la flanco, să scriu un testament cu o singură propoziţie mă piş pe voi înfumuraţilor şi bolnavilor.
uneori ţin ouăle mai mult la fiert ca pe nişte prieteni într-o vizită prelungită. mi-e dor de vizite prelungite. poate am să le mănânc poate nu. angel heart. robert de niro ştie să cureţe ouă într-un fel aparte. câţiva chiar mi-au zis că semăn cu robert de niro. eu curăţ ouăle ca un criminalist. păstrez orice coajă pentru o reconstrucţie de craniu. alteori ouăle crapă în apa clocotită şi vezi ceva albicios. ca un himen cribiform.
zilele sunt tot mai lungi. ai să mă întrebi de unde ştiu lucrul ăsta dacă nu ies din casă. la început (bineînţeles că la început, cum altfel) ne auzeam des. repetiţia e mama rutinii rutina devine iubită ca orice lucru care lipseşte. dimineaţa mă întrebai dacă tremur iar pe balcon cu degetele galbene ca un pergament pe care lucrurile mai importante se scriu cu fum de ţigară. după-amiaza făceam sex prin telefon şi zilele treceau altfel. acum trebuie să înmoi zilele în turnesol ori în altă soluţie să mă conving că urmele de sânge sunt reale şi nu sunt urme de altceva. ca de exemplu de spermă dar să nu transformăm zilele într-un test de sarcină neconcludent.
câte ceva despre ruşine. să cauţi chiştoace pe casa scării orice lipsă îţi dă o stare de febră în care faci lucruri halucinante ca de exemplu să mănânci carne de om în speranţa că are urme de nicotină. ori să ai un singur euro în buzunar să te gândeşti că dacă îl schimbi îţi poţi lua de la ruşi un pachet de mt mergi la bancă de emoţie cozorocul şăpcii loveşte geamul cu un pocnet scurt îţi imaginezi o vrabie lovindu-se de geamul balconului simţi ochii pătrunzându-te ca un bisturiu de autopsie apoi râsul la vederea organelor umflate apoi banca nu schimbă monezi şi disperarea ejaculează în toată fiinţa ca o scurgere limfatică postmortem.
tu şi privirea plecată gânduri febrile ţi-a mai rămas brăţara de ziua ta pe care s-o vinzi tu şi privirea plecată scormonind măruntaiele celor ce-au râs căutând nicontină apoi prăbuşirea inevitabilă în patul lipsit de substanţă osoasă.
în urmă patul cu o urmă adâncă un fel de bolnav cu lipsă de substanţă osoasă. cîteva lucruri care mă amuză. să mor pe neaşteptate să las moştenire rata mea la flanco, să scriu un testament cu o singură propoziţie mă piş pe voi înfumuraţilor şi bolnavilor.
uneori ţin ouăle mai mult la fiert ca pe nişte prieteni într-o vizită prelungită. mi-e dor de vizite prelungite. poate am să le mănânc poate nu. angel heart. robert de niro ştie să cureţe ouă într-un fel aparte. câţiva chiar mi-au zis că semăn cu robert de niro. eu curăţ ouăle ca un criminalist. păstrez orice coajă pentru o reconstrucţie de craniu. alteori ouăle crapă în apa clocotită şi vezi ceva albicios. ca un himen cribiform.
zilele sunt tot mai lungi. ai să mă întrebi de unde ştiu lucrul ăsta dacă nu ies din casă. la început (bineînţeles că la început, cum altfel) ne auzeam des. repetiţia e mama rutinii rutina devine iubită ca orice lucru care lipseşte. dimineaţa mă întrebai dacă tremur iar pe balcon cu degetele galbene ca un pergament pe care lucrurile mai importante se scriu cu fum de ţigară. după-amiaza făceam sex prin telefon şi zilele treceau altfel. acum trebuie să înmoi zilele în turnesol ori în altă soluţie să mă conving că urmele de sânge sunt reale şi nu sunt urme de altceva. ca de exemplu de spermă dar să nu transformăm zilele într-un test de sarcină neconcludent.
câte ceva despre ruşine. să cauţi chiştoace pe casa scării orice lipsă îţi dă o stare de febră în care faci lucruri halucinante ca de exemplu să mănânci carne de om în speranţa că are urme de nicotină. ori să ai un singur euro în buzunar să te gândeşti că dacă îl schimbi îţi poţi lua de la ruşi un pachet de mt mergi la bancă de emoţie cozorocul şăpcii loveşte geamul cu un pocnet scurt îţi imaginezi o vrabie lovindu-se de geamul balconului simţi ochii pătrunzându-te ca un bisturiu de autopsie apoi râsul la vederea organelor umflate apoi banca nu schimbă monezi şi disperarea ejaculează în toată fiinţa ca o scurgere limfatică postmortem.
tu şi privirea plecată gânduri febrile ţi-a mai rămas brăţara de ziua ta pe care s-o vinzi tu şi privirea plecată scormonind măruntaiele celor ce-au râs căutând nicontină apoi prăbuşirea inevitabilă în patul lipsit de substanţă osoasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu