bedtimestory

la început
locuiam în ţeasta oraşului aveam şapte degete le dădeam la schimb
cu zile în care mama venea acasă

la şcoală râdeau de mine părul creştea altfel purtam pantofi de fete
mă răzbunam în gând faultam pe toţi cei care nu m-au ales în echipa de fotbal

credeam că frigul e un monstru cu solzi ca să ajung acasă trebuia să trec peste nişte şine de cale ferată
era acolo un locun loc deschis ca o rană solzii muşcau hulpav din obraji pînă când rămâneau ochii sâmburi scuipaţi dintr-un cotor de măr copt(şi-acum cred că frigul e un fel de monstru solzii lui pătrund în gât
sângele meu clocoteşte parcă aş fi o pâine coaptă pe vatră
în timpuri mici probleme mici în timpuri mari probleme mari spunea împăciuitor mama)

mai târziu
din braţele mele am făcut o covată după-amiaza legănam prunci
seara îmbăiam morţi
de fapt nu erau nici prunci nici morţi
mai mult dorinţe
mai mult locuri goale

o vreme am crezut că dumnezeu locuieşte în podul casei
nu ştiu cine a zis asta dar a zis-o aşa să nu mai fiu singur după ce mi-am spart capul

după-amiaza legănam morţi
seara îmbăiam prunci cum să spun şuşotea lumea
copilul ăsta are o stea în frunte

mult mai târziu am făcut dragoste
mi-a fost frică e drept am fost învăţat că lumea e plină de vânători şi nu e prea bine să ieşi din marsupiu de-a buşilea

apoi am crezut că miezul nopţii e un miez de nucă
stăteam nopţile treaz decojeam ore când adormeam înainte de vreme spuneam
timpul nu-i copt destul

în cele din urmă am învăţat tot felul de chestii
înmulţiri despărţiri adunări şi scăderi plus regula de doi simplă
bărbaţii ştiu să numere femeile ştiu să vorbească

un simplu regret un mic regret

atât de mult am iubit lumea încât am vrut să-i simt toate formele
să-mi dea sângele-n clocot ca laptele revărsându-se pe plita încinsă

dar n-a fost să fie