luni, ianuarie 22, 2007

tetanie(long night crossing the border)

două ţigări până la ziuă atunci trezirea devine sinonimă cu disperarea şi-mi voi dori
să fiu copil să scotocesc prin poşeta mamei după ceva mărunţiş poşeta neagră a mamei
mama cu timpanele sparte ea nu aude ea spune că e un mecanism de apărare îmi doresc să fiu copil mecanismul meu de apărare puii scormonind pământul în căutare de mărunţiş nu pot fi învinuiţi de prea multă foame

raport de gardă:
nu ştiu când am fost adus şi de ce stau lângă trupul meu întins pe o targă
îmi place să-mi privesc trupul e ca şi cum te-ai uita la filmul tău preferat de zece ori şi tot ai găsi lucruri pe care nu le-ai văzut până atunci

gânduri care trec prin cap în cinci minute

exoftalmie bessa me uite cum îşi târâie bătrânul şoşonii dacă aş avea sâmburi în palmă oare câte acvile ar rămâne cu mine după ce se termină lolita oare voi avea timp să mă gândesc la toate lucrurile pe care le-am neglijat nu nu e bine nu vor înţelege nimic fă-i doar să simtă o lumină două lumini trei lumini patru lumini cinci lumini şase lumini şapte lumini tetanie

opt lucruri posibile opt fericiri

să-mi vând sufletul da o să-mi vând sufletul o să-l înghesui într-un vagon ca pe o vită
fără apă şi fără mâncare o să lingă picăturile de pe fereastră şi ştii ceva n-o să-mi pese unde ajunge important e să nu mai simt eu sunt medusa toţi vor s-o ucidă toţi se pietrifică

să-i scriu lolitei ştiu dimineaţa deschide fereastra înainte să plece la lucru şi lasă nefăcut patul e semn că se întoarce

să mă spăl pe mâini da să le spăl bine până ce pielea mea gângureşte să le spăl bine până mi se duc toţi morţii

să ascult fade out şi să-mi închipui că n-am nimic de pierdut că viaţa e un automat de stări dietetice ori energizante trebuie doar să bagi o fisă când se poticneşte dai un pumn în piept şi totul revine la mersul firesc

să-mi fac din fiecare coastă câte o lolită cu explozii matinale între coapse

să las lumina aprinsă înainte să plec undeva întotdeauan îmi place să las senzaţia că aici ar mai trăi cineva e o metodă bună de a nu lăsa praful să se aşeze peste urmele foştilor oameni

să-mi caut de lucru da o să-mi caut de lucru într-un oraş cu pitici ei sigur au nevoie de cineva înalt foarte înalt care să le ridice toate mirările un simplu chelner ori un şofer de taxi mai jovial care spune poveşti ce nu interesează pe nimeni
să nu-mi placă femeile frumoase da nu-mi plac femeile frumoase pentru că sînt amanetate ca nişte ceasuri rare pe care nu le mai răscumpără nimeniele îţi bat la uşă servesc o cafea apoi pleacă şi nu se mai întorc decît toamnafemeile frumoase duc pe tipsii capetele bărbaţilorpe creştet poartă ulcioare cu apă sărată

ultimile trei gânduri pe care mi le-aş dori

pielea lolitei intră în fibrilaţie de fiecare dată când o ating

să pregătesc de cu seară ghiozdanul copiilor pentru şcoală sunt ghiozdane frumoase cu picăţele au un compartiment special pentru pacheţel acolo am să le pun în fiecare zi o inimă de om să mănânce

să scriu lolitei dimineaţa deschide fereastra înainte să plece şi se aruncă de la etajul opt lumea o prinde în braţe e felul ei de a spune că e femeie şi e dorită

Niciun comentariu: