miercuri, ianuarie 24, 2007

poveste care nu interesează pe nimeni

clopotul

clopotul bătea întotdeauna la ore fixe
la ore când se întâmpla ceva important tătaia spunea că e ceasul lui dumnezeu
e bine să ai un ceas de ăsta aşa nu uiţi pe nimeni

la ora doişpe bătea un singur clopot lumea se oprea din treburi
şi pironea ochii spre cer eu mă gândeam că dumnezeu ăsta tre’ să fie un tip
destul de mare ca să-i privească pe toţi în ochi
ma căţăram pe gard ştiam că vine autobuzul îl vedeam icnind ca un balaur
în pântecul lui oamenii stăteau cuminţi pe scaun îl vedeam pe tata el mă vedea şi-mi făcea cu mâna balaurul umplea drumul de praf se oprea taman în centru cu mare pufnet
scuipa oameni cu sacoşe eu ziceam că balaurul îşi cere iertare şi le dă cadouri oamenilor înghiţiţi pentru cei de-acasă tata dispărea în praf vezi la bufet striga bunicul închideam poarta cu zgomot bufetul era şi el un balaur care scuipa fum oamenii ieşeau din el cu vocea groasă şi ochi de sticlă eu mă rugam de tata să-i duc sacoşa

atunci am înţeles prima oară balaurii nu mănâncă oameni ei stau cuminţi în pântecul lor până ajung în centrul lumii

când venea o ploaie urâtă atunci băteau trei clopote cu putere într-o noapte am auzit ploaia răpăind pe acoperişul de tablă şi nişte trăsnete mari bunica zicea că dracii îşi biciue caii prin lume apoi tremuram prin apa până la şolduri în urmă florica mugea într-una pe uliţă apa creştea toată lumea striga spre biserică de parcă dumnezeu i-a chemat să le spună ceva important

şi-n noaptea aia le-a spus
atunci am înţeles următoarea ploaie poate să fie şi ultima

când bătea clopotul rar mă supăram trebuia să mă rog mai mult
bunica zicea că a mai plecat unul eu nu înţelegeam n-avea unde să plece
că nu venise balaurul mai tîrziu eram vesel era ziua în care mâncam sarmale pe
o scândură mare în loc de masă copiii într-o parte ăi mari într-alta

a fost singurul lucru pe care nu l-am înţeles
de ce când pierzi ceva important te plâng toţi strănii care habar n-aveau de tine până atunci şi de ce bătrânii îndesau ce-a mai rămas pe masă în pungi şi batiste
de parcă ar fi şters orice urmă a celui ce-a fost

nunta

duminicile cu mirese erau cele mai straşnice bunica ne trimitea la biserică
noi jucam n-am curent pe stâlpii de la intrare apoi făceam planuri
când ieşea mireasa fanfara începea să cânte mirele arunca monede ne buluceam toţi prin şanţuri ne rugam să nu fie nunta aproape de biserică aşa mirele umbla mai des în buzunare eu aveam noroc stăteam la a doua casă de la biserică aveam şi fântână umpleam găleată puneam buruieni în loc de flori o turnam în faţa miresei mirele trebuia să pună mai mulţi bani în găleată toţi erau invidioşi

o singură dată m-am supărat la o nuntă eram strânşi ciorchine pe margine drumului şi mirele a aruncat o monedă nouă de-o sută nu mai văzusem vreodată decât în mâna ălor mai mari a urmat nebunia cel care-a prins-o a mâncat îngheţată un an de zile şi-a fost invidiat tot un an

îngheţata de la bulbuc era cea mai bună mică şi roz bulbuc scotea mai întâi cornetul apoi lua cu lingura din butoi tot timpul era coadă veneau copii de la capătul satului taman la mine în centru să cumpere îngheţată bulbuc stătea într-o casă cu gardul verde noi ziceam că are o grămadă de bani

într-o duminică s-au întâmplat două lucruri băiatul cu moneda de-o sută
a murit înecat l-am văzut când îl aduceau pe braţe era vineţiu ca moneda de-o sută
bulbuc n-a mai venit l-am aşteptat toţi lângă stâlpul de care-şi lega căruciorul cu îngheţată
spre seară ne-am înarmat cu nuiele şi-am mers la el acasă gardul verde stătea într-o rână poarta era deschisă şi peste tot un pustiu rece ca îngheţata


gamela

târziu am înţeles ultima poveste se spune întotdeauna pe picior de plecare
stăteam în pragul porţii aşteptam balaurul bunicul a început o poveste despre cum a luptat el în război mergea prin viscol să aprovizioneze soldaţii la ora doişpe bătuse clopotul şi-a scos gamela din raniţă o schijă i-a împrăştiat borşul pe haine şi-a intrat în genunchi
eu mă uitam la coada de praf a balaurului m-a strâns de mână şi mi-a dat o gamelă cu fundul turtit mi-a zis atunci ai să vezi tu ce faci cu ea

de fiecare dată când mă prinde viscolul scot gamela din suflet şi-aştept o schijă
să împrăştie viaţa pe haine

Niciun comentariu: