joi, ianuarie 25, 2007

last man standing(scrisori din transee)

recruţii

orice război are nevoie de învingători şi învinşi altfel
nu s-ar mai contabiliza pierderi
aşadar
iată-ne în această tranşee umedă pe care o numim disperare
aşteptăm armistiţii
între noi o fâşie plană pe care stau zilele înşirate
ca nişte tancuri poţi să auzi şenilele
zdrobind orice intenţie de a fi

prima lecţie prăbuşirea
poate fi controlată atunci pirotehniştii planifică atent orice detaliu
fiecare sinapsă în plus te prăbuşeşte în mod inegal
mulţimea de gură-cască se-adună trei doi unu şi bum
te-ai făcut ţăndări mulţimea aplaudă mulţimea salivează
apetitul pentru tragism e satisfăcut atâta timp cât te doare în văzul lumii

prăbuşirea subită nu impresionează pe nimeni
dovedeşte doar că eşti ca oricare altul

no man’s land

eu de o parte a zilei tu de cealaltă
aici e frig al naibii de frig
urlu de probă
ecoul se-ntoarce în şoc hipotermic
aplic un garou şi strâng din dinţi
cuvintele ies amputate de orice
semnificaţie

iubitul tău e schizofren. iubita mea poartă ochelari.
iubitul tău stă gol în miezul camerei tu spui că te eliberează.
iubita mea mea stă goală în miezul camerei eu spun că în miezul fiecărui pământ
ar trebui să existe o femeie goală.

eu de o parte a zilei tu de cealaltă
aici e frig al naibii de frig
mă trezesc de probă am febră
limba umflată de mistralul muţeniei
aş bea ceva tare să simt gâtul arzând aş vrea nişte haine mai groase
aş vrea să fiu un soldat rus

noaptea ţinem ochii deschişi ca nişte trasoare ce fac mai vizibile
spaimele noastre

9 mm

nu există eroi doar învinşi care se privesc în oglindă

când nu mai aşteptam nimic
a venit
mi-a arătat folia de pastile paharul de gin rănile de pe mâini rănile de la picioare
rana din coastă rana din pântec
i-am băgat două degete-n gât şi-a vomat resturi de oameni
câteva zile i-a fost rău i-am făcut ceai i-am fost aproape câteodată
am lăsat-o să-mi vadă pulsul

câteodată o lăsam să-mi numere zilele

s-a întremat repede ca orice femeie
aproape m-a iubit ca orice femeie

când a plecat m-a privit peste ochelari şi mi-a spus te rog înţelege
eu am rămas suspendat între paharul de gin şi
neputinţă

i-am spus doar să nu facă risipă de oameni o să vină o vreme ciudată
când n-o să mai ştii cine e om şi cine contează

nu există învinşi doar eroi care-au avut gloanţe oarbe

rapid fire

there is no flage large enough to hide
the shame of a man in cuffs

aşa ghemuiţi în tăcerea noastră ne scriem
eu de o parte a zilei tu de cealaltă mă trezesc barba ţepoasă
mi se pare că am îmbrăcat viaţa pe dos ceva nu se potriveşte
e bine cât ţine calmul ne uităm unul la altul ne gândim că în altă poveste
am putea fi chiar iubiţi ne întrebăm ce ne doare
când sună atacul închidem ochii şi tragem spre cer
niciodată spre oameni

da
într-o altă poveste cu pierderi fireşti
am fi o pereche deosebită

Niciun comentariu: